Cred ca experienta terapiei de grup este una privilegata, atat pentru client cat si pentru terapeut. Daca in terapia individuala, cel putin la inceput mai mult se discuta despre relatiile clientului cu ceilalti oameni, in terapia de grup relatiile clientului cu lumea se recreeaza si se intampla chiar acolo. Dupa perioada de acomodare, necesara crearii unui spatiu sigur, accesul la realitatea interpersonala devine spontan si nemijlocit. Metaforic, atat clientul cat si terapeutul au sansa sa priveasca procesul ca prin binoclu – observa clar si concret ceva ce in alte conditii este indepartat si teoretic.
Felul in care ne privim pe noi insine, pe ceilalti si modul in care interpretam realitatea – toate acestea s-au format in cadrul unor relatii semnificative, in prezenta unor persoane importante la care ne-am raportat. Tot asa, pentru a modifica ceva de durata in noi insine, avem nevoie de un mediu sigur (pentru ca noutatea produce oricum anxietate) si de alte relatii importante in cadrul carora sa testam noile idei si feluri de a fi. Rolul grupului de terapie este sa poata deveni acel mediu.
“Recuperarea experientei trecute poate fi de ajutor, dar cheia schimbarii este intelegerea modurilor curente de a fi cu celalalt. Pentru asta, e posibil ca atat reprezentarea de sine cat si reprezentarea celuilalt sa aiba nevoie sa fie modificate, ceea ce se poate realiza eficient numai in aici-si-acum.”
(Fonagy, citat de Dr. Yalom in Tratat de psihoterapie de grup, 2008, p.72)
Tot Dr. Yalom vorbeste despre cele patru niveluri de intelegere, antrenate de terapia de grup:
1. Dobandirea unei perspective obiective asupra felului in care suntem perceputi de ceilalti (in termeni AT – energia starilor eului, stoke-urile, jocurile)
2. Clarificarea tiparelor comportamentale mai complexe (in termeni AT – intelegerea jocurilor si a sistemului racket)
3. Dobandirea asa numitei intelegeri motivationale: de ce facem ceea ce facem (in termeni AT – descifrarea injonctiunilor, a relatiilor simbiotice, a deciziilor si a impasurilor)
4. Dobandirea intelegerii “genetice”: ce s-a intamplat de-a lungul vietii, astfel ca am ajuns sa fim si sa facem lucrurile intr-un anumit fel (in termeni AT – intelegerea scriptului personal).
Transferul in terapia de grup
Daca relatia terapeutica unu-la-unu invita cel mai adesea un transfer parental, grupul de terapie, datorita numarului mai mare de participanti, invita transferuri multiple nu numai cu terapeutul ci si cu ceilalti membri. Astfel, participantii au sansa sa recreeze si sa inteleaga mai direct relatiile cu fratii/surorile, colegii, prietenii si partenerii.
Coeziunea grupului
Coeziunea este pentru grup, ceea ce relatia terapeutica este pentru terapia individuala. Coeziunea grupului este nu doar o puternica forta terapeutica, ci si o conditie preliminara pentru ca alti factori sa functioneze optim. O buna relatie terapeutica “creeaza conditiile in care se pot desfasura asumarea riscului necesar, catharsisul si explorarea interpersonala si intrapersonala. La fel este si in terapia de grup: coeziunea este necesara pentru ca alti factori terapeutici de grup sa opereze.” (Dr. Irvin D. Yalom, idem, p.74)
