Ca psihoterapeut, intr-o terapie de cuplu ma intalnesc cu trei clienti: el, ea si Relatia. Asta face ca lucrurile sa fie uneori foarte frumoase iar alteori foarte complicate si dureroase. Cel mai dureros aste atunci cand constat ca Relatia din fata mea a venit la terapie prea tarziu, cand deja nu mai pot face nimic pentru ea. Atunci cand partenerii nu mai cauta sa se inteleaga reciproc ci cauta un arbitru care sa decida cine e bun, cine e rau, cine-a gresit. Cand dezamagirile si furia au deja ani vechime ori intensitati si manifestari usor de imaginat dar greu de descris.
De aceea sunt foarte fericita atunci cand primesc la terapie un cuplu in care partenerii isi doresc sa inteleaga ceva, carora simt ca le pot fi de folos!
- care sunt radacinile autentice ale certurilor lor?
- ce anume din educatia, valorile si familile lor de origine le influenteaza negativ relatia?
- cum sa se asculte pentru a se intelege?
- cum sa-si ofere reciproc siguranta si libertate in acelasi timp?
- cum sa-si fortifice granitele relatiei in fata tertilor (socrii, copii, job)?
- cum sa se pregateasca psihologic pentru a avea un copil?
- cum sa faca fata presiunilor din afara si dinauntrul cuplului care le perturba stabilitatea?
Acolo unde exista loc de negociere si dorinta de intelegere, este loc si pentru psihoterapie de cuplu.
Tinand cont de nevoile relationale, cei 4 pasi pe care ii urmaresc in psihoterapia de cuplu sunt urmatorii:
1. Observarea cuplului: care dintre nevoi sunt implinite si care nu si ce se intampla pentru fiecare dintre parteneri astfel incat ajung sa nu mai raspunda nevoilor celuilalt.
2. Lucru “individual in cuplu”: lucrez cu fiecare, pe rand, ca intr-o terapie individuala, dar in prezenta celuilalt. Asta il ajuta pe cel care vorbeste sa ajunga la sursa problemelor, iar pe cel care asculta sa inteleaga motivele pentru care partenerul/partenera se comporta intr-un anumit fel.
3. Sa-i invat pe parteneri sa-si identifice nevoile relationale atat proprii cat si pe ale celuilalt si sa-si raspunda adecvat. Asta asigura atat progresul emotional cat si autonomia cuplului (non-dependenta fata de terapie/terapeut).
4. Sa-i invat pe parteneri sa se asculte terapeutic reciproc. Asta inseamna nu sa isi devina terapeuti unul altuia ci sa aiba aiba acea deschidere, curiozitate si non-judecata unul fata de celalalt, atat de benefice unei relatii!
(acest model in 4 pasi provine de psihoterapia integrativa si este descris pe larg de R. Erskine, J. Moursund si R. Trautmann in “Beyond Empathy” , Routledge 1999)
Daca simtiti ca acest model de lucru va poate ajuta in relatia dvs. si vreti sa vorbim mai mult, ma puteti contacta folosind datele din pagina de programari.
