Ce este psihoterapia?
Psihoterapia este un proces de schimbare si vindecare, la succesul caruia clientul si terapeutul contribuie deopotriva. Progresul in terapie este inteles ca o serie de pasi inainte-si-inapoi, care impreuna alcatuiesc traseul uneori mai scurt si mai simplu, alteori mai anevoios al cresterii si dezvoltarii personale. Analiza Tranzactionala este eficienta atat in terapiile de scurta durata (5-10 sedinte) cat si in cele de lunga durata (de la cateva luni la cativa ani). Clientul si terapeutul vor stabili de comun acord durata terapiei, in functie de obiectivele, timpul si resursele fiecarui client.
Cui i se adreseaza psihoterapia?
Psihoterapia se adreseaza persoanelor de toate varstele care cauta modalitati de a-si imbunatati viata, care au intrebari la care nu gasesc raspuns nici singuri nici cu ajutorul prietenilor ori familiei sau care se afla intr-un impas existential. Fie ca sunt probleme legate de munca sau de viata personala, psihoterapia ii ajuta pe oameni sa faca fata dificultatilor emotionale, sa le depaseasca si sa faca acele schimbari pe care singuri nu le pot face.
Cine apeleaza la psihoterapie?
Adultii, tinerii, cuplurile si familiile cu copii sunt categoriile de clienti cele mai des intalnite. In ultimii ani s-a constatat o crestere a numarului de persoane deschise sa apeleze la psihoterapie, gratie probabil atat interesului starnit de multitudinea de informatii si carti “self help” si autocunoastere disponibile pe piata cat si cresterii calitatii serviciilor psihologice oferite publicului.
De cele mai multe ori oamenii apeleaza la psihoterapie atunci cand se afla in pragul unei probleme sau crize destul de severe, cand anumite ganduri, emotii sau comportamente nu mai pot fi stapanite, amanate sau ascunse. In unele cazuri, simptomele si disconfortul cedeaza dupa primele sedinte, alteori dureaza un timp mai indelungat. Clientul poate decide impreuna cu terapeutul daca doreste sa continue lucrul dincolo de acest punct, spre explorarea cauzelor mai adanci ale problemelor si rezolvarea acestora.
Alteori persoanele apeleaza la psihoterapie pentru optimizarea relatiilor personale si sociale, pentru cresterea randamentului in munca, eliberarea de stres, dezvoltarea creativitatii sau cresterea increderii in propria persoana/ceilalti.
Ce fel de probleme pot fi abordate?
In psihoterapia adultilor:
- depresie sau stari depresive recurente
- fobii, anxietate, atacuri de panica
- obsesii si compulsii (ex. nevoia de a controla ceva prin gesturi repetitive: spalatul mainilor, verificatul usii, al robinetului, etc.)
- stari emotionale care va afecteaza munca si/sau relatiile sociale
- tulburari de concentrare
- stima de sine scazuta
- dificultati de comunicare in cuplu, in familie, cu copiii
- impasuri, dificultati in luarea deciziilor
- tulburari ale somnului (ex. insomnii, cosmaruri)
- tulburari alimentare (ex. anorexie, bulimie)
- tulburari sexuale (ex. anorgasmie, ejaculare precoce)
- divort, doliu, separare
- alte experiente traumatice
In psihoterapia copiilor si adolescentilor:
- diverse dificultati de adaptare a copilului la gradinita sau scoala
- tulburari autiste/sindrom Asperger
- tulburari ale atentiei (ex. ADHD)
- tulburari de atasament (ex. anxietatea de separare, copilul nu suporta sa stea singur sau fara unul dintre parinti, acasa sau la gradinita/scoala)
- tulburari de comportament in urma divortului parintilor sau aparitiei unui nou copil in familie
- ticuri, anxietate, fobii, obsesii
- enurezis si encoprezis (copilul face pipi si caca in locuri nepotrivite; dupa varsta de 4-5 ani)
- tulburari de conduita (ex. minciuna, furt, gesturi violente)
- tulburari alimentare (ex. refuzul mancarii, mancat excesiv, anorexie, bulimie)
Atunci cand un client vine la psihoterapie cu o tulburare ce ii poate pune lui sau altora viata in pericol, cand distresul in plan personal este atat de puternic incat ii afecteaza sever viata sociala/profesionala (sau in cazul copiilor, acitivitatea scolara), psihoterapeutul poate recomanda solicitarea unei a doua opinii, din partea unui medic psihiatru si, dupa caz, dublarea psihoterapiei cu tratamentul psihiatric medicamentos. Scopul acestei abordari multiple este sa urgenteze restabilirea echilibrului mental si emotional, intr-o masura care sa faca posibila psihoterapia si adaptarea la viata de zi cu zi.
Orice se discuta in cabinetul de psihoterapie va ramane acolo, informatiile despre client fiind protejate de politica de confidentialitate respectata de psihoterapeut. Pentru detalii privind confidentialitatea vizitati sectiunea Politica de Confidentialitate.
Care este diferenta dintre psiholog, psihiatru si psihoterapeut?
Psihologul este o persoana care a absolvit facultatea de psihologie si poate lucra ca profesionist in mediul clinic (ex. spitale, policlinici), in mediul educational (ex. gradinite, scoli), organizational (ex. in resurse umane), in psihologia transporturilor (ex. examinarea candidatilor la examenul auto), psihologia muncii sau apararii nationale (ex. armata, penitenciar). Psihologul poate aplica teste, poate face evaluari, poate oferi consiliere in limita competentelor sale dobandite si nu poate prescrie tratament medicamentos.
Psihiatrul este medicul specializat in domeniul sanatatii mintale. Cel mai adesea psihiatrii lucreaza in mediul clinic, fac evaluari si, in virtutea profesiei de medic, pot sa prescrie tratament medicamentos.
Psihoterapeutul este o persoana care suplimentar profesiei sale de baza a urmat o specializare care ii ofera competenta in psihoterapie. Conform legislatiei romanesti, profesionistii care pot urma aceasta specializare si pot practica apoi psihoterapia sunt psihologii, medicii, asistentii sociali si teologii. Exista numeroase scoli de psihoterapie (ex. psihanaliza, analiza tranzactionala, psihoterapia cognitiv-comportamentala, psihoterapia centrata pe persoana, s.a.m.d.) si fiecare dintre acestea isi reglementeaza intern normele privind durata si forma studiilor precum si criteriile etice, tinand cont de legislatia tarii in care se practica. Asemeni psihologilor, psihoterapeutii nu prescriu tratament medicamentos.
